Istoria românilor

DISCLAIMER

Numaiortodox nu detine drepturi de autor pentru publicare. Acest blog este unul de informare si reprezinta numai parerea autorului.

Începuturile

Dacă aveţi în faţă o hartă fizică a României, observaţi cum arăta podişul Transilvaniei: s-ar zice că ţara noastră este un fel de mare cerc în jurul Transilvaniei. Ei bine, acolo s-a născut neamul românesc.
Cine locuia pe podişul Transilvaniei acum vreo două mii cinci sute de ani? Cum n-avem însă, deocamdată, nici un mijloc de a identifica rasa sau rasele acelor străvechi locuitori, de a pătrunde cât de cât moravurile şi credinţele lor, şi, încă mai puţin limbile vorbite, descrierea acestor civilizaţii ce se pierd în negura vremurilor, ne-ar fi de prea puţin folos pentru a înţelege cum au apărut în acest spaţiu cei ce pot fi consideraţi cu mai multă probabilitate strămoşii noştri. Cert este doar, din numeroase urme arheologice de pe teritoriul ţării, că s-au succedat valuri-valuri de migraţii şi din sud, şi din vest, şi din est, şi e cu neputinţă să deduci numai din forma locuinţelor şi a mormintelor, ori din stilul uneltelor sau al ceramicii ce fel de rase au fost şi cum s-au amestecat şi cum s-au nimicit una cu alta. Să ne limităm aşadar la evocarea acelor popoare cărora savanţii din veacul al XIX-lea le-au zis „indo-europene”, fiindcă au împânzit spre apus Europa întreagă şi au ajuns spre miazăzi şi răsărit până în India.

Geto-dacii

În spaţiul carpato-dunărean sursele arheologice şi documentare ne revelă, venită probabil din al doilea sau al treilea mileniu înaintea erei noastre, prezenţa unei ramuri indo-europene. Pe reprezentanţii ei unii i-au numit daci (în special în Transilvania), alţii i-au numit geţi (în Muntenia, Dobrogea şi până în Basarabia).
Iar la sud de ei se găseau tracii. Mulţi istorici cred, pe baza unei singure propoziţii a istoricului grec Herodot (secolul al V-lea î. Hr.), că şi geto-dacii erau o ramură a tracilor. Astăzi se pare că nu este chiar aşa. Ar fi fost rude apropiate ale tracilor, dar limbile (puţinul cât a rămas din aceste limbi) nu se potrivesc sută la sută, nu avem la geto-daci aceleaşi nume de localităţi, nu avem aceleaşi nume de regi ca la traci şi, mai cu seamă, la traci se cunosc numele a zeci de zeităţi, dacă nu chiar sute, pe când geto-dacii par a avea decât o singură zeitate principală: Zalmoxis. Un neam erau aceşti geto-daci, alt neam, mai la sud erau tracii, unde sunt Bulgaria şi Turcia de azi, şi alţii ilyrii, mai la vest, unde e Albania, şi unde a fost Iugoslavia.
În secolul I i. Hr., aceste triburi geto-dace se unesc sub stăpânirea unui singur rege, pe care-l cheamă Burebista. E prima dată când strămoşii noştri apar în istorie uniţi şi având un rege care îndrăzneşte să se lupte cu Roma. Stăpânirea lui Burebista se întindea şi peste alte triburi, de dincolo de Nistru şi până în Panonia – dar el moare asasinat, în acelaşi ani cu Caesar! ( 44 î. Hr.)

Sursa: Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Humanitas, 2010

Stefan cel Mare

Sursa: www.stefancelmare.ro

Moldova, cunoaste in veacul al XV-lea cea mai insemnata figura din istoria ei:Stefan cel Mare.
Alexandru cel bun (1400-1432) a avut fii si nepoti, Stefan cel Mare fiind unul dintre ei. Dupa obiceiul din acele vremuri, ca boierii mari sa aleaga succesorul la tron dintre fii si nepotii fostului voievod, a fost ales Stefan domn, lucru care a pus capat unei perioade de lupte interne. Stefan cel Mare era fiu din flori (cum se spunea), neligitim , si i-a fost mai greu sa acceada la tron. Avea calitati exceptionale, nu numai de vitejie, organizare dar si de chibzuinta si a avut o domnie lunga de patruzeci si sapte de ani. Este cea mai lunga domnie dupa cea a regelui Carol I in veacurile noastre. Domnia sa incepe in 1457, la un an dupa ce Vlad Tepes e ales domn in Tara Romaneasca, si domneste pana in 1504. Mosteneste o tara in plina organizare, care din punct de vedere economic incepea sa se dezvolte datorita pozitiei geografice, fiind o zona de tranzit intre Europa centrala, Polonia si porturile de la MArea Neagra. Porturile Moldovei, Chilia si Cetatea Alba ii aduceau importante venituri prin vami. Chilia fusese a domnilor munteni, in intelegere cu cei unguri. Stefan cel Mare o cucereste de la munteni si isi atrage astfel dusmania lui Matei Corvin. Stefan cel Mare, este un voievod bogat, datorita vamilor pe care le lua in urma comertului international. Tragedia, va decurge in timpul domniei lui Stefan cel Mare din pierderea celor 2 cetati: Chialia si Cetatea Alba.

Stefan cel Mare nu s-a batut mereu impotriva turcilor. El s-a lupta impotriva tuturor celor care doreau sa-i stirbeasca relativa independenta. S-a lupta cu Matei Corvin, vcare venise sa-l sileasca sa redevina vasal regelui Ungariei deoarece luase Chilia de la munteni si unguri. Il bate pe Matei Corvin la Baia, si-l sileste sa treaca inapoi Carpatii. Mai tarziu se va lupta si impotriva polonezilor. Ce a ramas mai viu inmemoria populara au fost luptele cu turcii, in special cea de la 1475 , cand Moldova e invadata de o mare armata otomana condusa de Soliman-pasa, cel mai mare general turc. Nu uitati ca suntem sub domnia lui Mohamed (sau in turca Mehmet) II care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maxima putere pe care il atinge imperiul otoman. Iar mica armata a lui Stefan cel Mare invinge armata turca la Vaslui. Faima lui Stefan trece peste granite: cronicarul polonez Douglosz spune ca este cel mai mare suveran din toata Europa, iar papa il proclama "Athleta Christi", adica "Atletul lui Hristos".

(va urma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s